sâmbătă, 9 ianuarie 2010
articol interesant
Iata un articol interesant despre scutul antiracheta si Tratatul CFE: http://www.sferapoliticii.ro/sfera/128/art06-tatumanea.html
joi, 17 decembrie 2009
Ultimul secol- preocuparea statelor privind semnarea tratatelor de dezarmare sau limitare a armamentului
În scopul prevenirii războaielor, statele au folosit mijloacele de soluţionare paşnică a diferendelor şi au încheiat numeroase tratate ce aveau ca obiect dezarmarea sau limitarea armamentului, atât în ceea ce priveşte armamentul convenţional, cât şi în ceea ce priveşte armamentul nuclear.
Dovadă a faptului că semnarea unor tratate de dezarmare sau de limitare a armamentului a constituit o preocupare constantă a statelor în ultimul secol, precum şi a eficienţei acestora, stau numeroase documente, cum ar fi: Tratatul forţelor convenţionale în Europa, semnat la data de 19 noiembrie 1990, Tratatul de interzicere a testelor armelor nucleare în atmosferă, în spaţiul exterior şi sub apă, intrat în vigoare la data de 10 octombrie 1963, Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare care a fost adoptat de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite în data de 12 iunie 19681, Tratatul cu privire la interzicerea amplasării de arme nucleare şi alte arme de distrugere în masă pe fundul mărilor şi oceanelor şi în subsolul lor, intrat în vigoare la data de 18 mai 19722, Tratatul de neproliferare a armelor nucleare, adoptat în data de 12 iunie 1968, Acordul provizoriu dintre SUA şi URSS cu privire la limitarea armamentului strategic ofensiv SALT I intrat în vigoare la data de 3 octombrie 1972, Actul final de la Helsinki intrat în vigoare la data de 1 august 1972, Tratatul dintre SUA şi URSS cu privire la limitarea armamentului strategic ofensiv SALT II (1979), START 1. Chiar în prezent, SUA şi Federaţia Rusă ar trebui să continue renegocierile privind tratatul pentru reducerea armamentului strategic START 1, care a fost semnat în data de 31 iulie 1991, a intrat în vigoare la data de 5 decembrie 1994 şi a expirat anul acesta, pe data de 5 decembrie, care a determinat reducerea cu o treime a arsenalelor nucleare ale celor două state.
După cum spunea Teodor Frunzetti în "Soluţionarea crizelor internaţionale"(2006), spre deosebire de armele de distrugere în masă, “armamentul convenţional a devenit mult mai letal în ultimele două decenii”. Aşadar, importanţa Tratatului CFE este majoră.
Dovadă a faptului că semnarea unor tratate de dezarmare sau de limitare a armamentului a constituit o preocupare constantă a statelor în ultimul secol, precum şi a eficienţei acestora, stau numeroase documente, cum ar fi: Tratatul forţelor convenţionale în Europa, semnat la data de 19 noiembrie 1990, Tratatul de interzicere a testelor armelor nucleare în atmosferă, în spaţiul exterior şi sub apă, intrat în vigoare la data de 10 octombrie 1963, Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare care a fost adoptat de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite în data de 12 iunie 19681, Tratatul cu privire la interzicerea amplasării de arme nucleare şi alte arme de distrugere în masă pe fundul mărilor şi oceanelor şi în subsolul lor, intrat în vigoare la data de 18 mai 19722, Tratatul de neproliferare a armelor nucleare, adoptat în data de 12 iunie 1968, Acordul provizoriu dintre SUA şi URSS cu privire la limitarea armamentului strategic ofensiv SALT I intrat în vigoare la data de 3 octombrie 1972, Actul final de la Helsinki intrat în vigoare la data de 1 august 1972, Tratatul dintre SUA şi URSS cu privire la limitarea armamentului strategic ofensiv SALT II (1979), START 1. Chiar în prezent, SUA şi Federaţia Rusă ar trebui să continue renegocierile privind tratatul pentru reducerea armamentului strategic START 1, care a fost semnat în data de 31 iulie 1991, a intrat în vigoare la data de 5 decembrie 1994 şi a expirat anul acesta, pe data de 5 decembrie, care a determinat reducerea cu o treime a arsenalelor nucleare ale celor două state.
După cum spunea Teodor Frunzetti în "Soluţionarea crizelor internaţionale"(2006), spre deosebire de armele de distrugere în masă, “armamentul convenţional a devenit mult mai letal în ultimele două decenii”. Aşadar, importanţa Tratatului CFE este majoră.
luni, 7 decembrie 2009
piatra de temelie a securitatii europene
Acest tratat, numit şi "piatra de temelie a securităţii europene", este plasat în ultima perioadă într-un con de umbră. Consider că nu este, mai ales pentru noi, europenii, mai puţin important decât proaspăt expiratul START.
De-a lungul timpului, au fost formulate acuzaţii că niciunul dintre cele două tratate nu ar fi fost respectat de către partea rusă- privind retragerea trupelor din Abhazia, Osetia de Sud, Republica Moldova, sau dezvoltarea rachetelor Bulava, Topol M, RS-24. În privinţa START-ului... nu l-am citit. Încă. Aşadar, nu cunosc obligaţiile pe care şi le-au asumat statele-părţi, pentru a putea avea o opinie în privinţa nerespectării lor.
Însă am studiat Tratatul CFE şi în privinţa acestuia sunt unele aspecte discutabile, încă dinaintea - şi în vederea semnării sale, când URSS a retras armament şi trupe la est de Urali, pentru a nu intra sub incidenţa tratatului. De asemenea, dacă am norocul să citească acest blog persoane care au citit Declaraţia reprezentantului URSS la Grupul consultativ comun din 14 iunie 1991, şi au mai şi făcut unele socoteli privind cantităţile pe fiecare din cele 5 tipuri de armament în cauză, poate discutăm pe această temă.
De asemenea, consider ca ar mai fi interesante si alte subiecte pe aceasta tema, cum ar fi: problema succesiunii statelor (convenţiile de la Viena din '78 şi '83) pentru a analiza drepturile şi obligaţiile statelor foste membre ale URSS; împărţirea în 1992 a cantităţilor din fiecare tip de armament convenţional care intra sub incidenţa Tratatului, în cadrul fiecăruia dintre cele două grupuri de state-părţi; temeiul solicitării Rusiei pentru elaborarea, semnarea si tarificarea unei versiuni adaptate a Tratatului CFE; neratificarea acestei versiuni decât de 4 state; poziţia oficială a SUA în această privinţă; scutul antirachetă, motiv de suspendare a Rusiei din Tratat.
De-a lungul timpului, au fost formulate acuzaţii că niciunul dintre cele două tratate nu ar fi fost respectat de către partea rusă- privind retragerea trupelor din Abhazia, Osetia de Sud, Republica Moldova, sau dezvoltarea rachetelor Bulava, Topol M, RS-24. În privinţa START-ului... nu l-am citit. Încă. Aşadar, nu cunosc obligaţiile pe care şi le-au asumat statele-părţi, pentru a putea avea o opinie în privinţa nerespectării lor.
Însă am studiat Tratatul CFE şi în privinţa acestuia sunt unele aspecte discutabile, încă dinaintea - şi în vederea semnării sale, când URSS a retras armament şi trupe la est de Urali, pentru a nu intra sub incidenţa tratatului. De asemenea, dacă am norocul să citească acest blog persoane care au citit Declaraţia reprezentantului URSS la Grupul consultativ comun din 14 iunie 1991, şi au mai şi făcut unele socoteli privind cantităţile pe fiecare din cele 5 tipuri de armament în cauză, poate discutăm pe această temă.
De asemenea, consider ca ar mai fi interesante si alte subiecte pe aceasta tema, cum ar fi: problema succesiunii statelor (convenţiile de la Viena din '78 şi '83) pentru a analiza drepturile şi obligaţiile statelor foste membre ale URSS; împărţirea în 1992 a cantităţilor din fiecare tip de armament convenţional care intra sub incidenţa Tratatului, în cadrul fiecăruia dintre cele două grupuri de state-părţi; temeiul solicitării Rusiei pentru elaborarea, semnarea si tarificarea unei versiuni adaptate a Tratatului CFE; neratificarea acestei versiuni decât de 4 state; poziţia oficială a SUA în această privinţă; scutul antirachetă, motiv de suspendare a Rusiei din Tratat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)